
Cel mai vechi calculator analogic cunoscut pînă acum are origini în antichitate și a fost recuperat în anii 1900-1901 dintr-o epavă de lîngă insula Antikythera. Acum cîteva mii de ani era folosit pentru calculul pozițiilor astronomice: mecanismul lui interior încerca să reproducă (la o scală mult mai mică decît cea reală) mișcările planetelor și a soarelui.
Alte calculatoare analogice au reușit, cu succes după multă muncă pentru descifrarea analizei matematice pe care s-au bazat calculele respective, să estimeze înălțimea fluxului și refluxului mărilor și oceanelor în mai multe locații de pe glob pe baza măsurătorilor deja făcute (se întîmpla în a doua jumătate a secolului XIX). Ele au avut un asemenea succes încît au fost folosite pînă prin anii 1960, chiar și la planificarea invaziei Normandiei de către Aliați în al doilea război mondial. Calculatoarele analogice foarte specializate și foarte sofisticate au fost folosite la greu în timpul războiului respectiv pentru reglarea tirului artileriei și pentru lansarea bombelor din avioanele Aliaților, dar nu toate au avut succes dorit pentru că un calculator analogic e foarte sensibil și fiecare greșeală de construcție se poate multiplica odată cu trecerea timpului generînd erori suficient de mari pentru a face dispozitivul respectiv inutilizabil.
Prin contrast, calculatoarele digitale reprezintă valorile mărimilor fizice continue ale problemelor de rezolvat prin semnale discrete numerice (digitale). Ele folosesc doar doi termeni, 1 și 0 (adevărat / fals), și trei operații (și, sau și negația) pentru a face o grămadă de calcule. Ușurința cu care pot fi programate și dimensiunea tot mai mică (multe dintre ele încap într-un buzunar și le folosim pentru a vorbi la telefon sau prin internet cu alții) le-a făcut mult mai utile și le-a înlesnit răspîndirea.