Culmea nesimțirii 4: Roșia Montană Gold Corporation pretinde că este o metodă sigură

Aparent, ceea ce a început cu un articol despre nesimțirea unora devine un serial... Un adevãrat roman foileton. Dacã ați citit deja primele trei pãrți v-ați așteptat deja la o continuare... Dacã la început se promiteau cantitãți imense de bani (cel puțin pentru omul obișnuit), din cauza opoziției întîmpinate Gabriel Resources a ales alte cãi de atac.

Într-o nouã reclamã ei pretind cã metoda de exploatare a aurul cu ajutorul cianurilor este o metodã sigurã, folositã la multe exploatãri aurifere din lume. Adicã o altã minciunã. Oricît de multe metode de protecție și-au luat companiile miniere în ultimii ani, oricînd se poate întîmpla un accident... o adevãratã catastrofã cînd vine vorba de Roșia Montanã. Acolo nu se pune doar problema de mediu, ci și de vestigii istorice.

Prima reacție la difuzarea reclamei a fost „Cui îi pasã?”. Interesul în legãturã cu siguranța exploatãrii cu cianuri s-a stins demult, încã de la minciunile primei reclame difuzatã cu agresivitate pe majoritatea posturilor tv, nu a rămas decît opoziția împotriva exploatãrii de la Roșia Montanã.

Nu vor fi reluate motivele articolelor anterioare, dar vor fi pomenite mecanismele și pericolele exploatãrii aurului cu cianuri.

În primul rînd, zãcãmîntul de la Roșia Montanã este caracterizat de un continut aurifer în concentratie micã, dar care se aflã rãspîndit pe o suprafațã vastã. Adicã aurul care a mai rãmas de exploatat la Roșia Montanã se regãsește sub forma unor particule microscopice, care nu pot fi extrase doar prin procedee mecanice (spãlare). Acesta este motivul pentru care Gabriel Resources a decis pentru utilizarea cianurii în procesul de extracție a aurului. Nici o alternativã nu asigurã eficiența extragerii și siguranța în exploatare la costuri avantajoase.

Pe de altã parte, cianura este una dintre puținele substanțe care dizolvã aurul. Profesoara Ligia Stoica a explicat cã „procedeul cianurãrii este aplicat încã din 1886 ca fiind varianta cea mai eficientã pentru extracția aurului din mineralele în care este diseminat. În același timp însã, acesta este procedeul ce comportã cel mai mare grad de risc”. Dînsa este profesor dr. ing. la Catedra de Chimie Anorganicã a Facultãții de Chimie Aplicatã și ªtiința Materialelor din cadrul Universitãții Politehnice București.

Cianurarea intervine dupã ce au fost parcurse în prealabil alte etape de îmbogãțire a minereurilor, cum ar fi flotația, amalgamarea (dacã se aplicã), prãjirea sulfurilor (în cazul cînd aurul se aflã asociat cu sulfuri complexe). Practic, cianurarea asigurã extragerea selectivã a aurului existent în minereul care se prelucreazã. „Tratarea cu cianurã de potasiu se face într-o soluție puternic aeratã, reacția de solubilizare fiind una complexã. Solutia de cianuri dizolvã aurul, dar și celelalte metale prețioase, cum ar fi argintul. Alte metale care ar putea fi prezente inițial ca sulfuri, precum fier, nichel, cobalt, cupru, au o solubilitate (grad de dizolvare) care crește proporțional cu concentrația soluției de cianurã în timp ce metalele prețioase au o solubilitate care scade odatã cu creșterea concentrației. De aceea se lucreazã cu soluție diluatã de cianurã”, a mai precizat doamna profesoarã Ligia Stoica.

Specialiștii în domeniu considerã ca utilizarea cianurii de potasiu implicã un grad înalt de risc: „cianurile metalelor alcaline sînt solubile în apã, eliberînd prin hidrolizã acid cianhidric, una dintre cele mai periculoase substanțe chimice. Acidul cianhidric este un toxic foarte puternic, ce are o temperaturã de fierbere de 26,5 grade Celsius și este solubil în apã. Acțiunea otrãvitoare a acestuia se manifestã la nivel celular, afectînd centri respiratori și conducînd la o sufocare rapidã. Acidul cianhidric poate provoca intoxicații acute și, în timp, cronice prin inhalarea vaporilor sau prin contactul soluțiilor cu pielea”, a explicat doamna Ligia Stoica. În literatura de specialitate este documentat faptul cã la mamifere doza de 1 mg/kg este mortalã, la fel ca și în cazul în care concentrația în aer a acidului cianhidric este de peste 0,3 mg/litru. Ceea ce impune ca contactul omului cu substanțele periculoase sa fie minim, iar tehnologia și automatizãrile sã fie foarte performante, impune un anumit regim termic care presupune și o etanșeitate a zonei respective de producție. „Se impun mãsuri de protecție deosebite. Indiferent însã de performanțele preconizate conform tehnologiilor, echipamentelor și instalațiilor utilizate, nu se poate neglija factorul de risc care este uriaș”, afirmã doamna Stoica.

Cianura reprezintã numai o parte a potențialului de poluare pentru cã întregul proces de extragere a aurului presupune o serie de etape de prelucrare preliminare care pot cauza la rîndul lor factori nocivi pentru mediu și om. Conform studiilor geologice, zãcãmîntul de la Roșia Montanã mai conține și alte metale în afarã de aur și argint, precum germaniu, seleniu, galiu. În cazul unei exploatãri ele vor fi valorificate, la fel și sulfului din sulfuri. „În general, în cazul minereurilor complexe, tehnologia de extragere a substanțelor utile este aleasã strict pe baza chimiei compușilor utili și a celor asociați (steril) din minereuri”, explicã Ligia Stoica. Aceste procedee implicã folosirea unor reactivi care fie sînt ei înșiși nocivi, fie pot forma substanțe toxice pentru organism.

Explicația continuã: „procesul este foarte complex, iar poluarea, de asemenea, este complexã la nivelul aerului, apei, solului. Intervin etape care nu pot fi omise, fiecare dintre acestea avînd aportul ei de reactivi chimici cu efecte negative asupra mediului. Consider cã și în cadrul unor tehnologii elaborate atît din punct de vedere al obținerii aurului, cît și din punct de vedere a metodelor de protecție și refacere a mediului un astfel de proiect nu poate fi aplicat la o scarã atît de mare fãrã riscuri uriașe pe termen scurt si lung. Oricînd pot interveni factori externi, care nu pot fi anticipați și cuantificați și care pot conduce la accidente ecologice. Efectele secundare și riscurile nu justificã realizarea unui proiect de o asemenea anvergurã.”

Cei care au participat la realizarea proiectului de exploatare auriferã de la Roșia Montanã considerã însã cã în actuala conjuncturã, cînd pieța europeanã impune standarde extrem de ridicate privind condițiile de mediu, este exclusã apariția oricãrui accident. Gabriel Neamțu, director tehnic la Ipromin SA, a declarat cã „mineritul este, in general, o activitate cu impact semnificativ asupra mediului. La momentul actual multitudinea de norme impuse de Uniunea Europeanã face din aceastã activitate una sigurã. Celebrul accident de la Baia Mare a condus la exigențe fãrã precedent. În condițiile de azi este imposibil sã se mai întîmple un astfel de accident.”Se considerã cã un accident precum cel de la Baia Mare, din anul 2000, care a dus la poluarea cu cianuri a rîului Tisa, nu se mai poate produce pentru cã normele permit o concentrație scãzutã a cianurii în apa din iazul de decantare (10 ppm maxim admis) și pentru ca acest iaz de decantare este supradimensionat tehnic.

Conform Studiului de Evaluare a Impactului asupra Mediului, este prevãzut un plan de administrare a cianurii, iar o companie specializatã conform standardelor UE ar urma sã transporte cianura numai sub forma solidã (brichete), în containere blindate și sigilate pînã la punctul de lucru. „Distrugerea cianurii se va realiza în instalația DETOX care utilizeazã o tehnologie modernã, cu aplicabilitate largã în minerit”, a mai precizat Gabriel Neamțu. Aceasta tehnologie de neutralizare a cianurii a fost testatã cu succes în peste 80 de mine de aur din lume.

Planul de administrare cuprinde activitãți pentru dezafectarea instalațiilor, reabilitarea zonei și implementarea unui program pe termen lung dupã închiderea exploatãrii. „Nu existã vreun motiv ca acest proiect care respectã cele mai înalte standarde de autorizare sã nu ajungã în condiții de siguranțã la final. Evident, toate angajamentele luate de investitor trebuie respectate. Din pãcate, proiectul Roșia Montanã are deja o etichetã, indiferent de ce este în «cutie»”, a declarat Gabriel Neamțu.

Da, cu siguranțã proiectul Roșia Monatanã a fost evaluat, etichetat, împachetat și, cel puțin din punctul meu de vedere, aruncat la coșul de gunoiul al societãții. De ce? Pentru cã nu se pune doar problema exploatãrii aurului... dar asta am mai spus-o deja. Cel puțin pînã acum campania dusã de Gabriel Resources a avut în mare parte un efect contrar așteptãrilor, ducînd la o lipsã de încredere asupra tuturor activitãților lor în România.

Locație utilã: http://www.universulpadurii.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6919&theme=Printer