Amprenta de carbon

Zilele acestea am auzit o expresie pe care nu o regãsesc în vorbirea curentã: amprenta de carbon, ca parte a campaniei „Amprenta de Carbon – Aflã cît risipești din viitorul tãu”. În contextul în care am auzit-o era vorba despre amprenta de dioxid de carbon a fiecãrei persoane, adicã de cît dioxid de carbon risipește aceasta într-un an. Nu vreau sã scriu neaparat despre campania asta, așa cã vã las sã aflați mai multe informații aici: http://www.generatiaverde.ro (dacã chiar vã intereseazã).

În schimb vreau sã scriu despre isteria care este pe cale sã cuprind o mare parte a civilizației umane. Oamenii de științã spun cã în curînd clima se va schimba ireversibil din cauza emisiilor de dioxid de carbon, cã temperatura globalã este într-o continuã creștere, cã speciile de animale și plante dispar în mod accelerat și cã vor continua sã disparã, cã nivelul oceanelor și mãrile planetei va crește și cã orașele de pe coaste sînt în pericol sã disparã sub ape, cã recoltele vor fi distruse de secetã. În mai puțin de 100 de luni, lupta de prevenire se va transforma într-o luptã de supraviețuire cu schimbãrile climatice susțin rapoartele și experții Comisiei Europene.

Semnalul de avertizare este clar, pericolul este evident, dar nu sînt în întregime de acord cu gravitatea pe care o atribuie unii problemei și, mai ales, cu reacțiile unora. La o privire mai realistã asupra istoriei planetei nu putem exclude faptul cã au existat mai multe ere glaciare, foarte probabil precedate de ere de încãlzire accentuatã a climei, iar viața a continuat sã existe. Unele specii au dispãrut între timp, majoritatea s-au modificat în funcție de noul climat, dar viața în sine continuã sã existe. Foarte probabil va continua sã existe și peste 100, o mie sau un milion de ani de acum înainte, foarte probabil va continua sã existe și dacã accest „accident” numit umanitate va dispare lãsînd în urmã loc de dezvoltare spre inteligențã altor specii.

Într-o lume nebunã, unii oameni au ajuns sã calculeze inclusiv cît CO2 este emis de cãutãrile pe Google, de exemplu, pierzîndu-se într-un șir imens de detalii care sînt irelevante pentru mulți. Chiar, cui îi pasã cît CO2 este generat de o cãutare cu Google? Oricum, sînt mai mult de 200 de milioane de cãutãri pe rețea zilnic.

Amprenta de carbon poate fi exprimatã în funcție de oricare ființã sau obiect care elibereazã dioxid de carbon în atmosferã. Mari eliberatori de dioxid de carbon sînt hidrocentralele, termocentralele, alți consumatori industriali, dar și miliardele de autovehicule, bãrci, vapoare, avioane existente. Marii eliberatori de dioxid de carbon sînt produsele civilizației tehnologice, deși nici mulțimea de ființe vii nu este cu mult mai prejos. Marea diferențã între cele douã este cã cea de-a doua existã în strînsã legãturã cu masa vegetalã, cele douã reglîndu-se reciproc. În schimb produsele tehnologiei existã doar în strinsã legãturã cu materia primã, influențînd predominant negativ natura. Sîntem responsabili (direct sau indirect) pentru emisiile de gaze cu efect de serã pe care le producem zilnic atunci cînd ne încãlzim casele, cînd circulãm cu mașina sau motocicleta, cînd zburãm cu avionul, cînd ne încãrcãm telefonul mobil sau folosim computerul.

Din punctul meu de vedere, campaniile care promoveazã amprenta de carbon fac parte din factorii educativi care trebuie sã deschidã ochii oamenilor spre realitatea înconjurãtoare. Sau, mai precis, spre natura înconjurãtoare. Reducerea emisiilor de dioxid de carbon sînt importante, dar mult mai important este felul actual de a fi al civilizației umane. Acum cea mare parte dintre oameni se comportã ca niște prãdãtori, luînd ceea ce planeta și civilizația le pune la dispoziție, dar oferind mult prea puțin în schimb. Pot spune fãrã sã greșesc prea mult cã o mare parte din conexiunea pe care omenirea o are cu propria planetã s-a pierdut pe mãsurã ce conștienizarea locului printre celelalte ființe vii s-a estompat. Trãim într-o lume a betoanelor, iar asta le ia ochii la mulți. Trãim într-o lume informatizatã, plinã de unde, cabluri, calculatoare, televizoare, unii ajungînd sã se piardã printre ele.

Douã dintre practicile cele mai ușoare pe care le pot face oamenii este reciclarea și evitarea risipei. Nu necesitã efort, nici energie, dar implicã atenție și o oarecare educație. Dar educația este un element deficitar pentru prea mulți oameni... Alte practici sînt mai grele, dar ne sînt la îndemînã: refacerea pãdurilor distruse necesitã organizare și timp. Dar factorul cel mai greu de fãcut, pare o adevãratã misiune imposibilã, este realizarea unor tehnologii cît mai curate, nepoluante. Dar, foarte probabil, asta va rãmîne în derulare pentru mai multe generații. Noi trebuie doar sã continuãm ce am început deja și sã ne ținem bine de treabã, consecvența este esențialã.

Pentru început: Stop CO2.ro