Imaginea alăturată este o glumă (nu e pe bune), dar este un bun exemplu pentru care ai nevoie de o decizie umană atunci cînd ai prea multă tehnologie sub fund (în multe situații oamenii au devenit comozi sau chiar leneși lăsînd tehnologia să le facă treaba fără să fie prea atenți la ea).

Cunoscute sub denumirea de „spam” sau de „junk email”, mesajele electronice nesolicitate au de obicei un conţinut comercial sau irelevant şi sînt trimise în cantităţi mari către o mulţine de destinatari. Mesajele nesolicitate constituie un subiect controversat în Curţile de Justiţie, este mai curînd o problemă de consimţămînt decît de conţinut: se numesc „mesaje nesolicitate” simplul motiv că destinatarii lor nu le-au solicitat.

În afara mesajelor electronice au fost dezvoltate noi căi de atac: mesageria instant („spim”), mesajele pe forumuri, Short Messaging Service (sms) sau pretenţia de a oferi servicii de optimizare pentru metodele de căutare pe Internet (spamdexing).

În general expeditorul unor mesaje nesolicitate îşi ascunde sau îşi maschează identitatea, dar nu este o regulă. În trecut principalul motiv al mesajelor era de a bombarda grupurile de ştiri sau listele de discuţii cu mesaje inutile sau neadecvate, în timp ele s-au diversificat îmbrăcînd multe forme, dar cea mai cunoscută formă este cea a comunicărilor comerciale. Scopul mesajelor este de a convinge persoanele din listă să cumpere produse şi servicii mai mult sau mai puţin legitime.

Cele mai cunoscute tipuri de mesaje nesolicitate sînt:

• Promovarea şi vînzarea de produse şi servicii;
• Culegerea de informaţii confidenţiale cum ar fi parole, conturi bancare, etc. prin loterii online, fraude bancare sau mesaje umanitare;
• Promovarea de concepte şi ideologii;
• Furt de identitate şi fraudă.

De obicei autorii de mesaje nesolicitate oferă serviciile lor companiilor sau persoanelor care caută un mod mai ieftin de a-şi promova produsele: ei vînd fie bazele de date cu listele de adrese electronice (sute sau mii de adrese), fie serviciul complet (colectarea de date, proiectarea canalului de transmitere a mesajelor pentru a evita detectarea sursei, trimiterea mesajelor).

Adresele electronice sînt culese prin diverse modalităţi:

• Harvesting (folosirea unor programe de căutare a adreselor de poştă electronică în zonele publice, pe paginii web sau pe servere de mail neprotejate);
• Flooding sau dictionary spamming (generarea automată de conturi pe anumite domenii);
• e-pending (căutarea de adrese valide pentru anumite persoane sau criterii);
• Usenet posting (trimiterea către grupuri de ştiri);
• Înscrierea în liste pentru discuţii cu scopul de a obţine acces la lista tuturor adreselor disponibile;
• Accesarea agendei de contacte sau a datelor personale ale utilizatorilor folosind programe „malware”;
• Spionarea traficului de reţea;
• Sustragerea bazelor de date cu informaţii;
• Folosirea de viruşi care înregistrează datele introduse de utilizatori în formulare online.

Efecte ale trimiterii de mesaje nesolicitate:

De obicei mai multe sisteme sînt traversate de mesajele nesolicitate pînă ce acestea ajung la destinaţie pentru a ascunde expeditorul real. Pornind de la asta se obţin următoarele efecte negative (e vorba, totuşi, un număr imens de mesaje nesolicitate trimise zilnic în toată lumea):

• Furnizorii de servicii de Internet (ISP) se confruntă cu probleme serioase de costuri şi functionare cum ar fi timp şi viteză de procesare, costuri pentru lăţimea de bandă;
• Companiile şi utilizatorii personali trebuie să aplice liste sau scheme de filtrare a mesajelor care măresc volumul de informaţii din sistem prin procesarea şi stocarea unor cantităţi mai mari de date;
• Livrarea de mesaje şi navigarea pe Internet sînt încetinite considerabil;
• Mesajele nesolicitate virale răspîndesc „malware” şi sustrag date confidenţiale;
• O căsuţă poştală aglomerată este un factor stresant pentru orice utilizator, golirea ei consumînd timp şi resurse ce pot fi folosite productiv.

Modalităţi de evitare a mesajelor nesolicitate:

• Foloseşte programe antivirus şi antispam actualizate mereu;
• Actualizează în mod regulat sistemul de operare şi aplicaţiile cele mai recente de corectare a erorilor sale ("patch"-uri), mai ales cînd e vorba de sistemele de operare Windows;
• Verifică întotdeauna autenticitatea expeditorului mesajului şi folosiţi semnatura digitală;
• Aplică filtre de conţinut, reguli euristice, filtre baysiene, graylists;
• Nu deschide mesajele suspecte;
• Nu răspunde şi nu trimite mai departe mesajele nesolicitate;
• Nu folosi instrucţiunile de dezabonare din astfel de mesaje;
• Ignoră mesajele care susţin că "ai/aţi solicitat" ceva sau că ai încercat să trimiţi un mesaj şi ai primit o "eroare de transmitere";
• Foloseşte conturi de poştă electronică şi nume diferite cînd te înscrii în grupuri de ştiri sau de discuţii sau camere de discuţii;
• Maschează adresa de poştă electronică (de exemplu adăugînd un şir de caractere la numele domeniului: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.) sau mai bine nu îţi publica adresa pe Internet.

Cadrul legal

Există două sisteme de a reglementa modalitatea de transmitere a mesajelor comerciale: sistemul opt-in (adoptat şi de legislaţia românească) care presupune existenţa consimţămîntului explicit şi prealabil al destinatarului pentru primirea unor astfel de mesaje şi sistemul opt-out (sistem utilizat în principal în SUA) care presupune transmiterea unui mesaj iniţial oricărei persoane care nu a manifestat o opoziţie expresă urmînd ca în cazul în care aceasta nu doreşte să primească astfel de mesaje să îşi comunice dezacordul (prin dezabonare). În acest caz expeditorii de mesaje comerciale sînt obligaţi să consulte periodic registrele opt-out în care se pot înregistra persoanele fizice care nu doresc să primeasca astfel de mesaje.

Comisia Europeană a creat un cadru juridic pentru a asigura libera circulaţie a serviciilor tehnologiei informatice între statele membre, iar măsurile legislative se limitează la minimul necesar pentru a atinge obiectivul bunei funcţionări a pieţei interne. Pînă acum Comisia Europeană nu a ales unul dintre sistemele descrise mai sus, statele membre fiind libere să aleagă. Totuşi se studiază adoptarea sistemului opt-in ca sistem unic la nivel european pentru transmiterea prin poşta electronică a comunicaţiilor comerciale.

Amenzile în România

Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI) a dobîndit atribuţii specifice în domeniul tehnologiei informaţiei, inclusiv în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 365/2002, prin art. 3 alin. (3) pct. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 415/2007, dispoziţii potrivit cărora ANRCTI „supraveghează şi controlează respectarea prevederilor legale din domeniul comerţului electronic, exercitate în calitate de autoritate de reglementare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată” (http://www.anrcti.ro/DesktopDefault.aspx?tabid=3034).

În luna martie a acestui an mass-media şi lumea virtuală românească au vuit cu ocazia primei amenzi pentru „spam”. Nu am să intru în detalii, le puteţi găsi pe net. E de ajuns să folosiţi google.ro pentru a le căuta. Firma care a primit această amendă este Urban şi Asociaţii (http://www.urbansiasociatii.ro/), iar cruciada pe care aceştia au pornit-o împotriva ANRCTI şi a blogger-ilor care au scris rău de ei i-a înverşunat pe mulţi.

Se spune că nu se face primăvară cu o singură floare. Zilele acestea ANRCTI ne-a făcut cadou un buchet întreg aplicînd încă opt amenzi pentru efectuarea de comunicări comerciale nesolicitate prin intermediul poştei electronice şi o amendă pentru nefurnizare de informaţii (http://www.anrcti.ro/desktopdefault.aspx?tabid=3183). Au fost sancţionate, în ordinea cronologică a aplicării amenzilor: S.C. Managementproiect S.R.L. din Tîrgu-Jiu, S.C. Curtea Veche Publishing S.R.L. din Bucureşti, S.C. Elitech Mit S.R.L. din Olteniţa, S.C. E-Student Consult S.R.L. din Bucureşti, S.C. Chris&Chris Solutions Co S.R.L. din Bucureşti, S.C. Ghizbi S.R.L. din Bucureşti şi două persoane fizice din Bucureşti. De asemenea, deoarece nu a furnizat informaţiile solicitate de ANRCTI, S.C. Westfloor Profesional S.R.L. din Bucureşti a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 1.000 lei.

Originea termenului spam

Termenul Spam a apărut mai întîi pe grupurile de discuţii USENET, cu referire la EMP (Excessive Multi Posting = adăugarea de mesaje multiple în exces) şi ECP (Excessive Cross Posting = adăugarea de mesaje încrucişate în exces). Astăzi este folosit şi pentru a descrie UBE (Unsolicited Bulk E-mail = mesaje nesolicitate în cantitate mare) şi UCE (Unsolicited Commercial E-mail = mesajele comerciale nesolicitate). Denumirea de „spam” este derivată dintr-o schiţă umoristică a grupului britanic Monty Python, în care într-o cafenea toate mîncările din meniu includeau „spam”, o gustare din carne de porc. La un moment dat un client îl întreabă pe ospătar dacă are ceva care să nu conţină „spam”, acesta înşiră din nou meniul plin de „spam”. La final, un cor de vikingi se alătură cîntînd „spam, spam, minunatul spam, gloriosul spam”, acoperind toată conversaţia.

Ce va fi mai departe rămîne de văzut. Pentru un articol informativ despre mesajele nesolicitate ce am scris pînă acum e suficient.

O mostră de spam apare în imaginea alăturată și respectivul newsletter IMMAD printuri publicitare. Deși nici unul dintre noi nu ne-am abonat nicăieri pentru a primi ştirile respective, ele au venit într-o formă foarte originală: un mesaj avînd ca imagine ataşată o captura de ecran a unei pagini web. Adresa afişată este "catalin", iar mesajul a fost trimis unei liste întregi de adrese pe care le poate vedea oricine din listă.

Prima ironie e chiar la început: se spune să facem "click" în interiorul pozei pentru a vedea varianta de pe net a ştirilor. E ceva cam... greu (ca să nu spun imposibi) de făcut în acest moment. Poate totuşi că pozele vor evolua şi în direcţia respectivă, dar nu în viitorul apropiat. Am zîmbit pentru ca apoi aproape să rîdem: în partea de jos a pozei se spune "Dacă nu mai doriţi să primiţi mesaje de la noi sau consideraţi că abonarea dvs s-a produs din greşeală, vă rugăm să ne acceptaţi scuzele pentru neplăcerile provocate şi să vă dezabonaţi. Vă mulţumin.". Fără nici o locaţie pentru dezabonare, fără nici măcar o explicaţie cum s-ar putea face acea dezabonare.

În momentul în care o adresă de mail devine suficient de publică (indiferent dacă e culeasă de boți sau dacă e adăugată manual de către un binevoitor) pentru a ajunge pe listele de adrese adunate pentru comercializare e cazul să te aștepți să fii bombardat cu mesaje de genul ăsta, mai mult sau mai puțin realizate cu cap.

Textul următor a fost primit de la un gigel de treabă pe canalul oficial de comunicare a companiei.

Yahoo se inchide pe 17 mai 2008! Ei doresc sa se descotoroseasca de Messenger-ul gratuit. O groaza de oameni au fost deja stersi. Click dreapta pe grupul tau de prieteni din lista de Messenger si click Send Instant Message to all group si trimite acest mesaj tuturor. Fiecare persoana care va primi mesajul, va avea o semnatura si nu va fi sters! Acest mesaj este trimis de presedintele Yahoo Rudi Rancea… aici este presedintele Rudi Rancea : imi pare rau sa va anuntz ca Yahoo a ajuns la maximum de nr. de persoane. Dak vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul acesta la totzi din lista ta. In acest mod vom shti care sunt folosite si care nu, le vom sterge…

Singura reacție rațională posibilă la un asemenea mesaj este un zîmbet larg, însoțit probabil de cîteva hohote de rîs. E adevărat, totuşi, că situaţia e de-a dreptul tristă pentru că mulţi preferă să trimită mesajul fără să-l filtreze mai întîi prin cricita raţiunii. Chiar crede cineva ca Yahoo-ul va elimina messengerul prea curînd (adică cîndva în următorii 5 ani)? Pe bune? După ce au băgat atîţia bani în crearea şi dezvoltarea lui?! :) Da, noi il folosim gratuit, dar se platesc bani buni pentru publicitatea pe care marea majoritate o ignorăm cu succes. Singurele posibile motive ale eliminării Yahoo messengerului sînt o schimbare considerabilă a strategiei companiei (din motive prea diverse pentru a insista asupra lor acum, iar cel economic nu e deloc exclus) și evoluția tehnologiei spre altceva, într-o direcție nouă.

Nefiind primul mesaj de acest gen, considerăm că este necesar de a relua informaţii spuse în multe locuri pe reţea, dar ignorate de foarte mulți oameni: este aproape incredibil cîţi „pun botul” la un anunţ umanitar (de exemplu) şi îl trimit mai departe fără a-l trece prin filtrul raţiunii şi/sau a face o verificare de rutină. Există informaţii suficiente pe Internet-ul ăsta mare.

Cunoscută mai mult sub denumirea englezească „chain letter” sau „hoax” (păcăleală, farsă), scrisoarea înlănţuită este încercarea de a înşela, a păcăli, a face oamenii să creadă într-o idee ieşită din comun sau face apel la simpatia sau mila lor folosindu-se de cazuri reale de accidente, drame, catastrofe, boli, sub o formă sau alta şocante.

O formă de manifestare sînt mesajele de avertisment trimise prin intermediul poştei electronice către diverşi destinatari care se referă de obicei la un virus nou şi foarte periculos. În finalul mesajului există sugestia de a trimite avertismentul mai departe către prieteni, colegi, cunoştinţe din agendă. Rezultatul este un mesaj kilometric ce poate conţine zeci sau sute de adrese electronice, asemenea liste de adrese se vînd pe bani buni pentru cei care generează mesaje nesolicitate (spam). Mesajul mai poate convinge utilizatorii să şteargă anumite fişiere importante din sistem (sistemul de operare şi programele utilizate de către cititor) sub motiv al anihilării virusului cauzînd astfel pagube reale.

- Scrisori care aduc noroc – promit să aducă noroc celor care continuă lanţul (este cel mai vechi tip de scrisoare în lanţ, circulă de multă vreme şi profită de avantajele formei electronice încă de la apariţia ei);

- Scrisori de caritate; 

- Farse de orice fel;

- Cereri fără sens;

Sfatul nostru e să fiţi un pic sceptici cînd primiţi aşa ceva. Căutaţi să verificaţi informaţiile şi numai dacă ele se confirmă să le trimiteţi mai departe. Apropo... Luaţi-o ca şi o glumă, sau nu. Decizia vă aparţine. Dar e cea mai bună scrisoare înlănţuită pe care am primit-o în ultimul timp.

Tuturor prietenilor şi membri ai familiei care mi-au trimis cele mai bune urări, scrisori înlănţuite, scrisori cu îngeri sau alte promisiuni de noroc dacă trimit mai departe oricare mesaj, NICI UNUL DINTRE RAHATURILE ASTEA NU A FUNCŢIONAT! Aţi putea să-mi trimiteţi bani gheaţă, Vodka, ciocolată sau bilete de avion în locul mesajelor, va rog?Mulţumesc!

Editura Bastion s-a lansat marţi, 29 aprilie 2008, printr-o demonstratie de forţă (atît ca participare de public cît şi ca anvergură a programului editorial anunţat). Condusă de către binecunoscutul animator cultural Cornel Secu, ea s-a prezentat publicului cititor cu şase volume noi-nouţe, iar evenimentul din foaierul de la etajul întîi al Filarmonicii Banatului a fost tipic şi atipic în aceeaşi măsură.

A fost tipic întrucît lansarea de carte („Antichitatea în filosofia lui Nietzsche” de Gilda Valcan, „Vremea renunţării” de Marian Truta, „SF unu” de Cristian Teodorescu, „Neobrăzatul, magnificul Java” de Brain d. Eubanks, „Flatland” de S.A. Abbot şi „Lego – ghidul neoficial al constructorului” de Allan Bedford) a atras public mult şi vorbe bune.

Atipice pentru un eveniment de lansare a unor cărţi au fost cele două momente artistice puse la cale de regizorul Mircea Puia în care au evoluat actorii Lavinia Oprescu şi Adi Corec de la Teatrul Naţional Mihai Eminescu.

Printre cei prezenţi la lansare au fost Ioan Talpoş, rectorul Universităţii de Vest, şi Mircea Mihăieş, vicepreşedintele Institutului Cultural Român, care a remarcat că „o strategie foarte bine pusă la punct face ca Bastionul să scoată din oraş nişte valori impunînd autori locali pe plan naţional în vreme ce pînă acum s-a parcurs doar traseul invers.“

Cornel Secu a declarat că are ca ţintă poziţionarea noii case editoriale printre primele zece din ţară pînă la sfîrşitul acestui deceniu. Pentru început editura Bastion a ieşit la interval cu şase titluri, printre care două SF-uri româneşti („Vremea renuntarii” şi „SF unu”), dar şi „Flatland” de Edwin Abbot. Alte circa 30 de titluri se află deja în portofoliul noii edituri, portofoliu care anunţă nu mai puţin de 23 decolecţii specializate printre care:

- Contor (coordonator Florin Dănilă – destinată genurilor marginale SF, F şi A)

- Excentric (coordonator Ciprian Valcan – destinată textelor de frontieră)

- Helion (coordonator Cornel Secu – destinată SF-ului propriu-zis)

- Insolit (coordonator Lucian V. Szabo - destinată fantasticului, horrorului, etc)

- John Clute prezintă (coordonator istoricul literar John Clute, UK – destinată autorilor SF străini)

În perioada imediat următoare sînt anunţate să apară cărţile unor autori ca Ovidiu Pecican, Sergiu Farcaşan, George Anania, Ion Hobana, Cotizo Draia, Romulus Bărbulescu, Dănuţ Ungureanu, Costel Baboş, Lucian Merişcă, Lucian Szabo şi Silviu Genescu.

 Anul 1919, Oradea, Bihor, Romania. Acum aproape un secol în urmă. Orașul a fost atestat istoric acum aproape 900 de ani, deşi istoria lui e mult mai veche, iar pe teritoriul lui trăiesc români, maghiari (unguri), ţigani, italieni, evrei, germani şi mulţi alţii.

Pentru dezvoltatorii obişnuiți de pagini web eticheta marquee este un tip de element HTML în afara standardului care face textul să se mişte în sus, în jos, în stînga sau dreapta. Eticheta a apărut pentru prima oară în versiunile de început ale navigatorului Internet Explorer produs de Microsoft şi a fost comparat cu elementul ce licăreşte de la Netscape, și era o extensie cu probleme de utilizare în afara standardului la un HTML standard.

Pentru că textul din interiorul unui marquee nu este întotdeauna vizibil eticheta violează însăşi fundamentele de bază ale paginilor web care sînt extraordinar de uşor de răsfoit. De obicei utilizatorii aruncă o privire peste pagină şi decid ce doresc să citească (dacă îi interesează) (folosindu-se de titluri, textul îngroşat, liste, etc.), dar etichetele marquee, ca şi elementul ce licăreşte, ascunde textul în anumite locuri însemnînd că la un anume moment parcurgerea paginii ar putea eşua (sau poate lua mai mult timp).

E cunoscut faptul că locațiile din interiorul etichetelor marquee sînt greu de accesat, iar utilizatorii au doar o şansă de a face asta la fiecare afişare. Asta poate cu uşurinşă enerva utilizatorii.

Ei bine, există soluții la situația asta şi vreau să vă prezint una dintre ele. Aveşi nevoie doar de CSS şi javascript activat.

Puteți continua să adăgauți text şi imagini, dar amintişi-vă să nu schimbați „overflow: hidden;” în cadrul elementului div: „no_marquee”. E important.

Al doilea lucru de care aveți nevoie este o funcție javascript pe care trebuie să o adăugați în elementul „head” al paginii web.

function moving_div_up(value)

{

value--;

if (value<-10300) value = 0;

document.getElementById('moving_div').style.top = value+'px';

setTimeout("moving_div_up("+value+")", 20);

}

Aceasta va face ca textul şi imaginile din interiorul „moving_div” să alunece de jos în sus. Viteza alunecării poate fi schimbată prin modificarea valorii „20” în interiorul „setTimeout” cu oricare valoare doriți.

Pentru a face ca textul şi imaginile să alunece în jos e de ajuns să schimbați scăderea valorii „value” şi să o faceşi să crească. Ceva de genul ăsta:

function moving_div_down(value)

{

value++;

if (value>10300) value = 0;

document.getElementById('moving_div').style.top = value+'px';

setTimeout("moving_div_down("+value+")", 20);

}

Puteşi face conşinutul să alunece la stînga sau la dreapta. E simplu. Foarte simplu.

function moving_div_left(value)

{

value--;

if (value<-10300) value = 0;

document.getElementById('moving_div').style.left = value+'px';

setTimeout("moving_div_down("+value+")", 20);

}

function moving_div_right(value)

{

value++;

if (value>10300) value = 0;

document.getElementById('moving_div').style.left = value+'px';

setTimeout("moving_div_down("+value+")", 20);

}

Ultimul lucru pentru ca asta să funcşioneze este adăugarea atributului „onLoad”.

O perspectivă destul de comună, împărtășită de tot mai multă lume în ultimii ani sistemele de operare Microsoft sînt simpatice, drăguţe, îţi fură privirea dar ca siguranţă, raportul performanţă / resurse sînt departe de a fi optime.