Nu vreau sã abordez subiectul jurnalului (blog-ului, dacã ar fi sã folosesc un termen la modã) ca o afacere, deşi sînt destul care şi-au fãcut un jurnal şi cîştigã (mai mult sau mai puţin) bine de pe urma lui. În România sînt destul de puţini, dar numãrul lor creşte vertiginos pe mãsurã ce te îndepãrtezi de ţarã (virtual, pe reţea, sau în lumea senzorialã).
Subiectul acestui articol (sau opinii, sau note, spuneţi-i cum vreţi) este altul: modul în care jurnalele completeazã o afacere. O vorbã încã la modã spune cã "dacã nu eşti pe internet nu exişti". Nu îi dau în întregime dreptate, încã mai existã pe la noi destule firme mici care nu au tangenţã cu reţeaua mondialã şi nici nu-şi propun aşa ceva, dar internetul este o reţea foarte utilã în momentul în care vrei sã ieţi din cartierul/satul în care îţi desfãşori activitatea şi vrei ca lumea sã audã de tine. Cît mai multã lume, cît mai departe şi, dacã se poate, cît mai mult numai de bine. Gura tîrgului, adicã metoda anticã de popularizare, folositã pînã dincolo de epuizare, rãmîne la fel de eficientã ca întotdeauna şi s-a extins deja şi pe reţea: forumurile, pe vremuri, reţelele de socializare mai recent, sînt pline de bîrfe şi de zvonuri mai mult sau mai puţin veridice.